Zâmbind involuntar

M-am zdruncinat de-a lungul unui drum prăfuit către expansiunea profesională a creierului meu, în fața mea gropi și curiozitate, iar în spatele meu tot feluri de sarcini zilnice s-au amestecat într-un nor de praf.

Am ajuns la timp… o bucurie rară în această lume rapidă. Departe de forfotă, o casă vopsită albă, cu verandă mă întâmpină, având o atmosferă familiară, ceea ce confirmă și primirea mea. Colegii mă întâmpină cu amabilitate zâmbind și îmi urează bun venit la curs, după care pot deveni un mentor calificat al voluntarilor.

Nu sunt mulți, ne cunoaștem rapid și mai bine, râdem mult, ceea ce este un sentiment bun pentru mine, eu care caut mereu „persoana” din spatele funcțiilor. Nu există un trainer invitat, văd că atmosfera familiară va rămâne în aceste două zile și în sfârșit îmi voi putea vedea colegii în rolul de lideri de grup, pe care de obicei îi găsesc lângă calculatoare și birouri. Sunt entuziaști, poate chiar puțin încântați, dar acest lucru nu se observă, cu greu și eu îl simt, pentru că munca pentru colegi într-un cerc profesional îmi întărește simțul responsabilității și, de asemenea, mișcă sforile maximalismului. 

Am lucrat două zile, am râs împreună și timpul a trecut cât ai clipi, a trebuit să fim activi în permanență, să experimentăm, să încercăm, să ghicim, asta a caracterizat sarcinile și subiectele, toate informațiile de predat. Din punctul meu de vedere, tema motivației necesită un accent deosebit, deoarece îmi afectează toate joburile și activitățile. Am experimentat temeinic, am avut atât motivație internă, cât și externă. Problemă, cerc de prezentare, completare, cerc de feedback, era tot ce trebuia să fie. Am reușit să ghicesc destul de bine ordinea pașilor de management al voluntarilor în timpul sarcinii, dar am greșit puțin și am schimbat doi, datorită acestei greșeli nu mai uit care este ordinea. În activitatea mea de până acum nu trebuia decât să citesc și să semnez fișa postului, dar aici am putut să întocmesc și eu una, ținând cont de cadrul legal al voluntariatului, pe care l-am procesat anterior. La final, am rezumat frumos totul făcându-ne unul altuia o scurtă prezentare despre situații date pe care le putem întâlni în timp ce lucrăm cu voluntarii. În timpul scenelor au apărut și motivația și managementul și cadrele legale. Nu cred că trebuie să descriu atmosfera și râsul care au avut loc în acest joc de rol.

Pe lângă subiectele și problemele abordate conform programului planificat, conversațiile informale cu colegii care au avut loc în timpul liber, sunt mementouri esențiale și utile ale tuturor cursurilor. În astfel de cazuri, dacă ești atent, mai poți aduna metode și idei pentru tine și bineînțeles că aceste conversații întăresc relațiile, ceea ce este esențial pentru a putea lucra eficient.

Joi exact la ora cinci, așa cum a fost promis, am terminat programul, iarăși una dintre rarele bucurii, ne-am făcut repede bagajele și ne-am îndreptat spre casă. Gropile și viața de zi cu zi din nou în fața mea, în spatele meu două zile de învățare și râs, de care îmi amintesc cu recunoștință, se amestecă în norul de praf. 

Tókos Norbert, mentor al voluntarilor

Traducere: Mihály Eszter