A fi voluntar

Deseori am fost întrebat, de ce fac asta, de ce fac un lucru pentru care nu am nici un beneficiu financiar, de ce merg în locuri în care suferinta, durerea, tristetea sau săracia au atins apogeul, de ce încerc să-i ajut pe cei neajutorați din jurul meu, de ce sunt ,,voluntar’’?

Sincer, m-am îndrebat și eu acelasi lucru în ultimii trei ani, poate că era chemarea intrinseca de a salva lumea, sau poate că vroiam să fiu cel mai bun voluntar al lunii, anului sau al lumii, sau poate că vroiam să par mai bun decât sunt în realitate. După o analiză sinceră și subiectivă, dupa experiența acumulată ca voluntar, am ajuns la concluzia că nimic din toate cele enumerate nu mi-au adus atâta satisfacție, fericire și liniște interioară, cum îmi aduce zâmbetul unui copil la primirea unui cadou de crăciun, acesta pot sa spun că este premiul meu cel mai mare.
Una dintre acțiunile la care particip ca voluntar din partea Caritas este convoiul de cadouri pentru copii nevoiași din România, din partea copiilor din Germania (Kinder Helfen Kindern). În cadrul acestei acțiuni am cunoscut persoane care vin de peste zece ani in România cu acest convoi, de fiecare dată vin cu aceeasi dorință de a oferii o farâma de bucurie copiilor și simt că cea mai mare satisfacție este aceea de a fii voluntar, iar acesta le confera dreptul de a se bucura, râde și de a se simți încă odată copii alături de copii.
Petrică Mălăncuș, voluntar la Petroșani