Ai grijă de vârstnici…

…aşa cum şi tu ai vrea să fii îngrijit atunci când vei îmbătrâni! – acesta a fost mesajul principal acelei întâlniri, unde participanţii taberei de voluntariat de la Lazărea s-au întrunit cu Ildikó András, managerul echipei de îngrijire la domiciliu.

Invitata a dovedit cu experienţe şi prin cuvinte cum este viaţa unui bătrân, şi cum poate fi iubit cu adevărat. Cu ajutorul dopurilor de urechi, tinerii au putut să experimenteze cum este când persoana de lângă ei spune ceva, iar ei nu aud nimic, doar văd cum aceasta îşi mişcă buzele. Cartoanele lipite faţă-verso pe piept şi pelvis au ajutat tinerii să cunoască restricţiile, de ce ia atât de mult timp unui bătrân să îşi lege şireturile, de ce oftează atât de mult când se apleacă.

Cei care au fost în sala „Cika” a Casei de Cultură pe 5 iulie, sigur nu vor uita ce pot face pentru bătrâni, şi sigur ştiu deja ce fel de îngrijire şi-ar dori să primească când şi ei vor îmbătrâni. Cele vorbite nu sunt secrete militare, vom împărtăşi detalii şi cititorilor.

„Deoarece am lucrat ca îngrijitor la domiciliu, sau chiar ca asistent pe teren, am întâlnit foarte mulţi oameni în vârstă, şi dacă Bunul Dumnezeu ne va permite, şi noi vom îmbătrâni într-o zi. Moise a trăit 120 de ani, Dumnezeu i-a creat sufletul nemuritor, iar trupul pentru atâta timp. Trupul îmbătrâneşte, iar acest lucru trebuie să fie ţinut cont şi de bătrân, şi de îngrijitor. Când spunem că omul bătrân este încăpăţânat, neglijent, se împotriveşte, să ne gândim la faptul că şi bătrânul a fost odată copil, adult, a muncit o viaţă, şi că în spatele împotrivirii lui poate fi multă durere, frică şi inerţie“ – şi-a început prezentarea Ildikó András. A ilustrat schimbările vieţii cu o diagramă. Îndată ce se naşte bebeluşul, şi rând pe rând începe să descopere detaliile vieţii, să se târască, să se caţere, să meargă, şi lângă el se află părinţii, care îl ajută în descoperirile lui. Părinţii sunt acolo şi când merge la şcoală, îl sprijină, îl încurajează în timpul examenelor, şi îl privesc când îşi alege un partener, când îşi întemeiază o familie, şi participă la creşterea nepoţilor. Adultul îşi găseşte vocaţia, îşi extinde cunoştinţele, îşi dezvoltă relaţiile. Din când în când, cum trec anii, simte cum trupul lui nu-l mai ascultă. Dureri de spate, tulburări de vedere, dureri de picioare… Şi va veni şi pentru el timplul pensionării, când viaţa lui se răstoarnă, relaţiile lui devin mai răstrânse, în timp ce deteriorarea fizică îşi prezintă tot mai multe semne. Pentru majoritate, părinţii lor nu mai trăiesc, copiii sunt preocupaţi cu dezvoltarea propriei vieţi. Într-un caz bun, atenţia lor este îndreptată către părinţi atunci când bolile încep să se agraveze. Deja nu aude bine, ochelarii trebuie schimbaţi cu unii mai buni, mersul lui devine instabil, are nevoie de ajutor în fiecare zi şi are motive să se plângă des. Şi în acest ciclu, dacă în viaţa copilului părintele a fost cândva sprijinul, acum copilul trebuie să fie protectorul părintelui. Contează cum avem grijă de bătrânii noştrii.”

Bătrânul nu va fi niciodată copil, nu este adevărat că îşi trăiesc a doua copilărie. În copilărie se deschide lumea, la bătrâneţe uşile se închid. Există experienţa unei vieţi, înţelepciunea pe care le-ar împărtăşi dacă ar avea pe cineva să-l asculte, şi există frica degradării fizice şi mentale. Trebuie încercat cu dopuri de urechi, cum este când cineva vorbeşte cu mine, iar eu nu aud, nu înţeleg, ca şi o oarecare amortizare, parcă încep să mă prostesc, pământul devine instabil sub mine. Pierderea auzului este însoţit de dezechilibru, iar cu apropierea vertebrelor, şi coastele plutitoare se apropie de pelvis, mişcarea este restricţionată, este greu să tragă pantalonii, legarea şireturilor este o provocare. Seara ar trebui să se schimbe în pijamale, duşul este de asemenea obositor, aşa că mai bine trece peste el. Nu el vrea să se întâmple aşa, asta aduce viaţa.

Degradarea poate fi amânată, trebuie să rămânem activi cât mai mult, dar există genetică, vin boli, iar bătrânul va avea mobilitate limitată, trupul lui se epuizează, va avea nevoie de ajutor. Bătrânul este îngrijorat aproape constant de sine, de copiii lui, de nepoţi… Este treaba mea, ca îngrijitorul lui, să încerc să scot ceva bun din ceea ce are, să aibă ziua şi o parte bună. Nu să fac în locul lui, ci să fiu alături de el.

„Bătrâneţea este frumoasă, dar grea, asta spunea mama mea. Trebuie să accept că nu pot să fac din ce în ce mai mult. Cândva, ca tânăr, lumea a fost a mea: bunicii au plecat să slujească peste munte, tinerii de acum pot să meargă în orice colţ al lumii. De fapt, tineretul de azi face acelaşi lucru ca bătrânii noştri, doar că nu observăm acest lucru. Tinerii vor fi departe de casă, iar bătrănul nu va mai avea sprijin. Pentru că poate, că el a fost singurul copil. Sunt atâtea destine, nu putem ştie de ce rămâne singur, fără sprijin, dar putem fi convinşi că bătrânul rămas singur va simţi că nu mai este important, nu are nimeni nevoie de el, a devenit o povară, şi de multe ori chiar zice: mi-aş dori să mor. Nu putem judeca pe nimeni, deoarece nu ştim de ce nu îşi îngrijesc bătrânii. Avem posibilitatea, că cine are această vocaţie şi îşi alege această profesie, să fie prezent ca sprijin şi ca o consolare în viaţa bătrânilor şi altor părinţi.”

În concluzie, Ildikó András a spus: „Să aveţi răbdare cu bătrânii, deoarece dacă Bunul Dumnezeu vă ajută, veţi îmbătrâni şi voi. Acum fiţi un exemplu pentru copiii voştri, ca şi ei să aibă grijă de voi în acest fel!“

Cea de-a 20-a Tabără a Voluntarilor a fost organizată de Caritas Alba Iulia în parteneriat cu administraţia locală din Lazărea, cu sprijinul administraţiilor locale ale judeţelor Harghita şi Covasna. De asemenea dorim să mulţumim întreprinzătorilor şi societăţilor civile care au susţinut realizarea taberei: End-Ibo, Brutăria-Ditrău, Odorest, Comunitatea de Cafea „Vekker”, Brutăria Fapicom, Csíki Csipsz, Asociația Întreprinzătorilor Arbor, Smart Safety, Caritas Logistică, Casa de Cultură Lazărea, Detașamentul de Pompieri Voluntari Lăzarea, Asociaţia Maghiară Astronomică Din Transilvania.

Articol: Katalin Balázs
Traducere: Edith Kerestely