Am fost la Conferința „VÉDelem”

Această conferință a fost un eveniment minunat care a atras multe persoane cu obiective similare, unde vorbitorii și participanții și-au împărtășit experiențele și bunele practici.

A reunit o mulțime de oameni diferiți pentru a lupta împreună pentru o soluție. Eu însumi am avut ocazia să particip la acest eveniment și aș dori să pun în cuvinte tot ceea ce am putut vedea, pentru ca toată lumea să vadă miracolul pentru care a fost organizată conferința.

Vorbitorii au acoperit subiectul din mai multe perspective: cum să ne protejăm, la cine să apelăm pentru ajutor, cum să-i protejăm pe alții? Cum putem fi sprijinul, schimbarea care aduce lumină în întuneric? Au prezentat proiecte cu rezultate uimitoare și unele mai puțin reușite, dar toți au avut în comun faptul că, indiferent cât de greu le-a fost, nu au renunțat și au continuat. Reprezentanții sferei asistenței sociale au vorbit, de asemenea, în numele persoanelor vârstnice, al copiilor, al violenței împotriva femeilor, al minorităților și al persoanelor cu dizabilități. Tăcerea nu este o soluție. Dacă închidem ochii, pentru că nu este problema noastră, nu se rezolvă nimic. Nu putem ajuta pe toată lumea, vor fi multe dezamăgiri, dar merită să luptăm, pentru că întotdeauna va exista cineva care va fi recunoscător, care va accepta ajutorul și, atâta timp cât putem ajuta măcar o singură persoană, trebuie să continuăm lupta. Numai împreună putem face diferența.

„Dorința de a face și acțiunea urmează îndeaproape” – această idee a deschis prima prezentare. Nu este suficient să ne dorim, trebuie să facem, trebuie să ducem până la capăt ceea ce credem.

Acasă. Toată lumea are nevoie de un loc pe care să îl numească acasă, dar mulți oameni nu îl au. Acești oameni și organizațiile din spatele lor încearcă să creeze un cămin. Din păcate, nu putem ajuta pe toată lumea, dar pentru cei pe care putem și avem mijloacele să îi ajutăm, de ce să nu-i ajutăm?

„Căsătorie perfectă sau minciună perfectă” – este o propoziție foarte puternică. De multe ori trăim în minciună, și nici măcar nu ne dăm seama, pentru că ne este frică. Ne este frică să cerem ajutor din cauza rușinii, de ceea ce vor credea alții despre noi, din cauza sentimentului de inferioritate și ne mințim, că totul este bine. Dar avem de ales, putem decide altfel. Acesta este motivul pentru care acești oameni se luptă, întotdeauna există o altă cale și întotdeauna există o cale mai ușoară.

„Nu doar palma doare, abuzul verbal omoară sufletul”. Oamenii au uitat, că a cere ajutor nu este un semn al slăbiciunii. Acesta este motivul pentru care a fost organizată conferința, pentru ca oamenii, fie doar câteva persoane, să audă acest lucru și să conștientizeze: tot timpul există cineva la care să apeleze. Există putere în gestul de a cere ajutor. Rolul celor care se uită de dinafară la situațiile de abuz este, să îndrăznească să creadă în schimbare, să-i reamintească pe ceilalți că pot obține schimbare, și că fiecare are un loc în lume.

Grija reciprocă este foarte importantă. Există abuzatorul, cel abuzat și observatorul, care adesea nu face altceva decât să tacă. Dar aceasta nu este o soluție, observatorul legalizează abuzul prin tăcere. Trebuie să aflăm ce putem face, fie în calitate de persoană abuzată, fie în calitate de spectator.

„Nu există om rău, doar om neînțeles.” Rădăcinile sunt importante și nu trebuie să ne fie rușine de ele. Indiferent de unde venim, avem dreptul să luptăm.

Două gânduri m-au preocupat cu adevărat. Mulți oameni ne-au dat sfaturi cum să-i protejăm pe alții, dar este la fel de important: cum ne protejăm de noi înșine.

„Autoprotecție.” Se întâmplă ca dușmanul să nu fie afară. Uneori construim ziduri în zadar, pentru că știm cum să ne protejăm de ceea ce vine din afară. Se întâmplă ca forțele externe să ne întoarcă împotriva noastră, însă trebuie să învățăm cum să ne apărăm de noi înșine. Nu putem fi dușmanul propriei noastre persoane, pentru că asta ar fi ca și cum am încerca să construim un castel pe o prăpastie: acesta nu ar fi niciodată cu adevărat puternic.

Cealaltă idee este, că:  „Cu cât mai multe inimi salvăm, cu atât mai mult iubim.” Această propoziție înseamnă foarte mult pentru mine, pentru că întotdeauna a fost foarte important pentru mine să-i ajut pe ceilalți și mi s-a spus mereu, că dacă dau, voi avea mai puțin. Asta însă nu este adevărat. Poate de aceea am fost atât de impresionată de această idee, și poate și de faptul, că în sfârșit am fost înconjurată de oameni care înțelegeau și simțeau ceea ce înțelegeam și simțeam și eu.

Ceea ce au în comun oamenii și organizațiile care au participat la Conferința Formatorilor de Comunități „VÉDelem”, este faptul că, toții visează pentru alții: visează să îi ajute să viseze.

Articol: Kelemen Tímea, voluntar
Traducere: Szabó András