Așa e familia noastră din cadrul proiectului „Pregătirea tinerilor pentru lumea muncii”

Pentru mine proiectul „Pregătirea tinerilor pentru lumea muncii” și programele sale au rămas în inima mea de când le-am întâlnit prima dată. Atmosfera bună, prietenia, conversațiile ușoare, interesante și profunde nu lipsesc niciodată de la nicio întâlnire, iar acest lucru nu a fost altfel nici în timpul recentei tabere.

De data aceasta am început săptămâna cu un grup deosebit de mare de oameni care proveneau din diferite localități, au fost prezenți membri vechi și noi, dar și voluntari, bineînțeles. Eu personal am început tabăra cu mare entuziasm și curiozitate, pentru că am fost atrasă nu doar de programele prestabilite de prezentare a profesiilor, ci și de ideea de a cunoaște noi mentori și voluntari.

Când am ajuns la locul taberei, un adăpost la vârful Bucin, m-am uitat în jur, și am văzut, că prietenii vechi deja discutau cu entuziasm și erau printre ei și oameni noi. Pentru mine, în calitate de voluntar, acest lucru este cu atât mai emoționantă, cu cât prima mea experiență în grupul nostru mic a fost similară: au fost deschiși și primitori încă de la început.

Am început ziua cu un joc rapid de cunoaștere, un joc de team-building, care a făcut, ca atmosfera să fie și mai relaxantă. Programul care a urmat, a fost o introducere la tema săptămânii, care era despre abilitățile noastre.

După părerea mea, fiecare voluntar își găsește adevăratul rol în cadrul unui eveniment într-un mod diferit. Prin intermediul programelor „Pregătirea tinerilor pentru lumea muncii” mi-am dat seama că întâlnirile, discuțiile și sesiunile de grup înseamnă foarte mult pentru mine, dar pentru a putea fi un mentor de la egal la egal, trebuie să pot privi și din exterior.

În următoarele două zile, tinerii au avut ocazia să încerce opt profesii diferite. În calitate de voluntar am avut ocazia de a mă deplasa liber între diferitele echipe și profesii, obținând o imagine de ansamblu asupra activităților și atmosferei diferitelor grupuri.

Ca toate taberele bune și aceasta s-a încheiat cu un foc de tabără uriaș. Lângă el se aflau oameni care cântau, vorbeau sau chiar dansau cu veselie. Pentru mine a fost un moment foarte emoționant. Oamenii adunați erau ca o a doua familie pentru mine.

Când am ajuns acasă, mă simțeam un pic epuizată fizic, dar atât de încărcată mental încât, dacă mi-ar fi oferit următoarea tabără a doua zi, m-aș fi înscris cu plăcere imediat. Pentru mine este un lucru deosebit să mă întorc mereu acasă de la aceste evenimente atât de pline de bucurie, fără excepție… dar ce pot să vă spun? Așa e familia noastră din cadrul proiectului „Pregătirea tinerilor pentru lumea muncii”.

Articol: Nóra Miklós-Fábián, önkéntes
Traducere: András Szabó