Boboc la training(VII)
Cele trei principale ale celui de-al șaptelea training organizat la începutul lunii octombrie au fost perseverența, angajamentul și inițiativa. Scopul acestui eveniment a fost de a ne ajuta să ne reîncărcăm atât fizic, cât și mental.
Nu putem exprima în cuvinte ce s-a întâmplat în aceste două zile. Când am pornit pentru acest weekend, am fost foarte încântată și abia așteptam să întâlnesc în sfârșit cu oameni și locuri noi. Am ajuns acolo ca boboc, pentru că era primul team bulilding la care am participat vreodată. Cu toate acestea, pot spune cu certitudine că nu a fost ultimul.
Odată ajunși, primirea a fost cu adevărat călduroasă, am fost întâmpinați cu drag și încurajare. În ciuda faptului că a trebuit să evităm îmbrățișările din cauza pandemiei, toată lumea a fost fericită să se întâlnească cu alții și această fericire a umplut aerul.
În prima zi am jucat diferite jocuri și am avut conversații care ne-au ajutat să ne apropiem unul de celălalt. Seara, a avut loc o prezentare susținută de un voluntar, care ne-a povestit despre aventurile lor de voluntariat în India. Toată lumea era uimită și ne-a dat împingerea să îndrăznim să ne oferim voluntari în străinătate și să nu renunțăm niciodată la visele noastre.
La sfârșitul zilei, atmosfera a devenit mult mai prietenoasă decât la început, pentru că ne simțeam cu toții mult mai apropiați unii de alții, cu toții am devenit prieteni noi și vechi, mai degrabă decât străini.
În a doua zi, după micul dejun, ne-am împărțit în două grupuri și ne-am plimbat spre Șumuleu Ciuc, jucându-ne jocuri și cântând vesel până la capăt. Atmosfera a fost atât de bună, încât aproape că nu am observat că am ajuns deja acolo. În timp ce eram acolo, am mai jucat și alte jocuri, care ne-au adus și mai aproape unul de celălalt.
Întregul grup de oameni a fost complet schimbat până la sfârșitul weekendului. Ne-am conectat și am stat unul lângă celălalt, am avut idei noi și ne-am angajat să schimbăm ceva în viața noastră de atunci înainte. Sfârșitul a fost atât vesel, cât și trist. Am plâns pentru că a fost atât de uimitor să cunosc pe toți acești oameni și toată lumea a fost atât de amabilă încât nu voi uita niciodată această experiență. Am plâns și pentru că întâlnirea s-a încheiat, singurul lucru care mă întristează cu adevărat fiind distanța. Nu ne putem întâlni adesea cu acei prieteni care nu sunt din regiunea noastră.
Totodată a fost un eveniment care m-a ajutat să devin o persoană mai puternică, mai încrezătoare și mai curajoasă. Acesta este încă un motiv pentru care merită să fii voluntar!
Lázár Kriszta, voluntar
Deși lumea s-a schimbat mult din martie, Programul de voluntariat Caritas din Alba Iulia încearcă să mențină o relație vie cu voluntarii, adaptându-se la situația epidemiologică actuală. Mulțumim voluntarilor noștri pentru flexibilitatea și atitudinea pozitivă față de situații speciale, Casei Jakab Antal pentru primirea și flexibilitatea călduroasă.
Trainingul a VII-a nu ar fi fost posibilă fără sprijinul Bethlen Gábor Alapkezelő Zrt și al Fundației Communitas. Mulțumim!
Tradus de către: Szatmári-Köszeghi Asztrid, voluntară în Târgu Mureș