Bucurii mari născute din lucruri mici

Sâmbătă dimineaţa am pornit la drum spre căminul de bătrâni din Valea Izvoarelor. Această ocazie a fost un pic diferită pentru noi, deoarece echipei noastre s-au alăturat doi membri noi, aşa că am pornit cu două maşini.

Ca de obicei, am fost întâmpinaţi de inevitabilele feţe zâmbitoare, pline de iubire. În momentele acesta şi inimile noastre se umplu cu fericire, iubire şi recunoştinţă că de fiecare dată suntem primiţi cu atâta entuziasm.

De data aceasta ne-am jucat cu plastilina, care le-a plăcut tuturor, şi toată lumea a participat aşa cum a putut. S-au realizat multe mici lucrări, fie făcute individual, fie cu noi urmărind instrucţiunile bătrânilor şi încercând să realizăm ceea ce a prins viaţă în imaginaţia lor. De asemenea, nu a putut lipsi obişnuitul şi popularul colţ de înfrumuseţare, unde vopsitul unghiilor este de fiecare dată un program de neratat. Este emoţionant să vedem cât de mare este dorinţa lor pentru frumuseţe şi îngrijire, şi cât de mult înseamnă pentru ei chiar şi un lucru atât de mic.

Cred că pot vorbi în numele tuturor, că de fiecare dată învăţăm şi noi ceva de la ei, şi cred şi în faptul că aceste ocazii sunt locuri pentru reîncărcare reciprocă, unde toată lumea poate să dăruiască şi să primească ceva. Această experienţă pe care o avem când petrecem timp cu bătrânii este cu totul special şi nu se poate compara cu nimic.

Articol: Nikoletta Krizsán, voluntară
Traducere: Edith Kerestely, voluntară