Caritas, voluntariat cu persoanele în vârstă. Comunitatea sufletelor minunate

Fiind o persoană curioasă și dornică de a avea parte în experiențe noi, am fost introdusă în comunitatea unui grup mic de bătrâni de către coordonatorul programului de voluntariat al Caritas Alba Iulia din Ordoheiu Secuiesc. Nu pot să spun că nu eram îngrijorată înainte de cum mă vor primi, cum aș putea să le fiu de ajutor, dar când am ajuns, un zâmbet mi-a apărut pe față.

Imaginați-vă un grup de mătuși și de un unchi care se bucură că vă petreceți timpul cu ei, care sunt atât de entuziasmați de această sarcină încât este o plăcere să fii în preajma lor. Un grup de oameni cu suflet mare care oferă momente de neuitat voluntarilor, mai degrabă decât voluntarii lor. Nu aveam nicio experiență anterioară cu comunitățile de bătrâni, doar cu bunicii mei, dar să mă întâlnesc cu acest grup de oameni a fost incredibil de reconfortant și vindecător pentru mine.

Am făcut zâne de vară din fire de tricotat, folosind carioci Filz și biluțe de lemn. Mătușilor le plăcea să aleagă dintre fire, unele dintre ele au făcut două zâne mici, spunând că au doi nepoți, așa că trebuie să primească amândouă. Eu am făcut un îngeraș roșu pentru unicul unchi. Îmi plac activitățile meșteșugărești: pictez, desenez, dar niciuna dintre lucrările mele nu mi-a dat vreodată atâta satisfacție și fericire ca îngerul unchiului Berci.

Să dăruiești este întotdeauna mai bine decât să primești și, dragi cititori, am simțit cu adevărat recunoștință în sesiunea de ieri. Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că m-a condus în mijlocul acestor oameni, astfel încât să pot simți că, deși sunt un străin pentru ei, sunt înconjurat de dragoste necondiționată.

Comunitatea are o adevărată putere susținătoare și vindecătoare. Aș dori să încurajez pe toată lumea să nu ezite să încerce voluntariatul pentru că pentru mine a fost o experiență de neuitat. Îi mulțumesc lui Réka pentru că m-a luat sub aripa sa și mi-a oferit oportunitatea de a da înapoi niște fapte bune societății într-un mod altruist.

Articol: Zsuzsanna Farkas, voluntar
Traducere: András Szabó, voluntar