Ce este acest coronavirus?

Ați fi crezut că veți întâlni noi voluntari anul acesta?

Vineri dimineață, 23 octombrie, m-am ridicat din pat emoționată și la tot ce am putut gândi a fost weekendul și la comorile pe care o sa culeg cu data asta. După sosirea noastră, i-am observat pe colegii mei voluntari cu mare curiozitate, observând oamenii pe care îi cunoșteam deja și pe cei pe care îi voi cunoaște de-a lungul evenimentului.

Am petrecut prima după-amiază cu jocuri menite să ne ajute să ne cunoaștem și să ne construim încrederea. Am reușit să aflăm mai multe despre celălalt și să comparăm diferitele noastre perspective prin diferite sarcini. Seara, un grup s-a plimbat în jurul Lacului Ursului, alții s-au adunat și au vorbit, în timp ce unii s-au bucurat de oportunitatea home cinema. Chiar și în timpul acestor activități, ne-am acordat o mare atenție reciprocă și am învățat noi informații prețioase.

Din păcate, a doua zi a început cu vești proaste. Antrenorul invitat să păstreze cursul de prim ajutor a trebuit să anuleze la ultimul moment pentru a ne menține în siguranță. Toată lumea a fost surprinsă și ne întrebam ce urma să se întâmple în acea zi și ce vom face. Coordonatorii ne-au comunicat noile planuri improvizate spontan pentru ziua respectivă, care au fost, de asemenea, foarte relevante în situația actuală. Am avut încredere în organizatori, pentru că nu ne-au dezamăgit niciodată.

În cele din urmă, am abordat câteva subiecte legate de coronavirus pe tot parcursul zilei. Am avut ocazia să reflectăm la ce ne-a luat, ce ne-a dat și cum am făcut față acestei situații de virus. Am vorbit despre sentimentele noastre cu privire la subiect, cele pe care nici măcar nu le-am observat până acum. A fost o deschidere excelentă, care ne-a ajutat să realizăm cum ne-a schimbat această perioadă trecută. Speranță, luptă, acceptare. Unde suntem acum? Cum ne simțim? Măștile noastre ne-au acoperit fața mai ales, dar ochii noștri au dezvăluit totul.

Ne-am examinat și ne-am împărtășit reciproc resursele și diferitele metode utilizate pentru a face față și a depăși tristețea și furia noastră. Consider că acestea sunt foarte utile pentru toată lumea.

Am încercat să venim cu idei și cu diferite moduri în care putem continua să fim activi în programele noastre de voluntariat, pentru că nu numai ei ne lipsesc, ci și invers. Ne lipsesc copiii, bătrânii și familiile.

Când a sosit momentul, rămas bun au fost cu adevărat emoționante și dacă ai acordat atenție, ai putut vedea că unii dintre noi chiar au vărsat câteva lacrimi, dar am fost toți conștienți că data viitoare când ne vom întâlni, vom avea brațele și inimile larg deschise să ne întâmpinăm reciproc.

La finalul evenimentului, mi-am încărcat cu grijă cutia cu comori cu toate aceste momente valoroase și le-am luat acasă cu mine, pentru a le putea folosi în viața de zi cu zi de acum înainte.

Szőcs Réka, voluntară în Odorheiu Secuiesc

 

Deși lumea s-a schimbat mult din martie, Programul de voluntariat Caritas din Alba Iulia încearcă să mențină o relație vie cu voluntarii, adaptându-se la situația epidemiologică actuală.  Mulțumim voluntarilor noștri pentru atitudinea lor pozitivă față de situații speciale și Outward Bound România pentru primirea lor caldă și flexibilitate.

Week-endul a VIII nu ar fi fost posibilă fără sprijinul Bethlen Gábor Alapkezelő Zrt și al Fundației Communitas. Mulțumim!

(tradus de Szatmári-Kőszeghi Asztrid)