Despre criză în criză – cum să nu te împotmolești în probleme

Chiar și fără o epidemie, o situație de criză ne poate lovi de cap de nenumărate ori în viață, ceea ce poate duce la aproape orice problemă gestionată greșit.

Dar ce se întâmplă când viața noastră bine folosită este acoperită de o situație neașteptată care este complet nouă pentru noi? Cum reacționăm la o anumită situație neplăcută? Ce impact are asupra noastră și a mediului nostru? Ce sentimente și experiențe adună în tine? Care sunt soluțiile posibile? S-au căutat răspunsuri la astfel de întrebări și la întrebări similare la o pregătire de o zi întreagă împreună cu coordonatorul nostru și colegii voluntari de la centrul Caritas din Târgu – Mureș. 

Subiectul s-a bazat, desigur, pe epidemia de coronavirus care se desfășura de luni de zile și pe situația pe care a dezvoltat-o. Dar am putea spune în siguranță că este un mod de viață, deoarece de când a început totul, viețile noastre au suferit schimbări radicale. 

Deja în primele ore de antrenament am putut experimenta cum este să fim atenți unii la alții, să ne acordăm reciproc. „Jocuri de echipă” ingenioase și educative au ajutat la acest lucru. Deși la prima vedere pot părea simple atunci când ne dăm seama că este una dintre treapta de viteză a unei echipe mici, nu este atât de ușor să învârtiți simultan cu celelalte roți mici. Dar ai nevoie de o anumită lubrifiere. Servirea balonului, readucerea cercului cadavrului la punctul de plecare în timp ce ne ținem una de cealaltă, gestionăm partenerul legat la ochi în timp ce construim turnul cubului de zahăr și stăm spate în spate unul în celălalt, numărați cu voce tare, astfel încât doi oameni să nu învețe niciodată în același timp în orice situație dificilă ne aflăm, există întotdeauna o cale de ieșire, putem găsi întotdeauna o soluție și, cel mai important, nu suntem niciodată singuri. Întotdeauna există cineva în jurul nostru care ne poate ajuta, trebuie doar să ridicăm capul, să nu ținem disperarea și să fim atenți. Da! Poate că acesta este – adică ar trebui să fie – motto-ul (unul) al lumii rapide, din ce în ce mai înstrăinate. Atenţia. Nu numai celor dragi, cunoscuților, ci și străinului care trece pe lângă noi în haina gri. Pentru că s-ar putea să-i aruncăm un zâmbet sau o privire amabilă, dar deja îi îmbunătățim ziua.

După o introducere plăcută și atentă, am intrat într-o dispoziție mai serioasă și ne-am adâncit în lumea rezolvării problemelor, gestionării crizelor și coordonării crizei. Conversații în grupuri mici, discuții la scară largă, o inundație de informații, exemple instructive, râsete și liniște ne-au determinat să ne regăsim și mai mult până la sfârșitul zilei împreună și, între timp, a devenit clar ce tip de personalitate ne convine cel mai bine. 

Deși o mască ne-a acoperit fețele în conformitate cu reglementările epidemiologice, mâinile noastre au fost inundate cu un parfum dezinfectant și am respectat și regula obligatorie a distanței comunitare, ne-am putea simți totuși mai aproape unul de celălalt în momentele de a ne lua rămas bun, în timp ce ne explorăm un pic, o felie a modului în care reacționăm noi înșine în situații similare. În acest fel, am putut învăța și învăța din exemplul celuilalt și am putut lua cu noi idei și direcții utile care pot fi aplicate în timpul dificultăților noastre de zi cu zi.

Gerczuj Tímea,
voluntară în Târgu Mureș

Deși lumea s-a schimbat mult din martie, Programul de voluntariat Caritas din Alba Iulia încearcă să mențină o relație vie cu voluntarii, adaptându-se la situația epidemiologică actuală.  Mulțumim voluntarilor noștri pentru flexibilitatea și atitudinea pozitivă față de situații speciale, Casei Jakab Antal pentru primirea și flexibilitatea călduroasă.

Trainingul a VII-a nu ar fi fost posibilă fără sprijinul Bethlen Gábor Alapkezelő Zrt și al Fundației Communitas. Mulțumim!

Fotografii
https://www.facebook.com/media/set/?vanity=YoungCaritasRo&set=a.2841692226098723

Tradus de către: Szatmári-Köszeghi Asztrid, voluntară în Târgu Mureș