Impresiile mele

În momentul în care m-am hotărât să devin voluntar Caritas, am ştiut că voi avea parte de o experienţa specială, unică, dar sinceră să fiu nu aveam o idee prea clară despre ce înseamnă să fii cu adevărat voluntar la această organizaţie. Acum însă, după luni de voluntariat, privesc lucrurile diferit.

Mi-am dat seama că de fapt, Caritasul prezintă o lume, o lume plină de oameni implicaţi, devotaţi muncii pe care o desfăşoară, atât angajaţi cât şi voluntari, iar totodată de oameni atenţi cu cei din jurul lor,oameni cărora le pasă cu adevarat şi fac ceva în acest sens. Aici nu sunt doar vorbe goale despre oameni necăjţi, neajutoraţi pe care societatea pare că i-a uitat, lucruri rămase doar la stadiul de simple cuvinte. Nu! Aici vorbele se transformă în fapte,iar oamenii devin un întreg pentru a face ceva în legatură cu problemele din jurul nostru, ale fiecăruia.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă centrul de zi pentru copii “Maria Stein” din Petroşani, un loc un de zeci de copii găsesc în fiecare zi o masă caldă şi unde îmbină temele cu jocurile. În acest loc am ales şi eu să desfaşor o parte din activităţile de voluntariat şi pot să spun cu mâna pe inimă că nu regret deloc. Copiii de acolo,voluntarii şi angajaţii creează o atmosfera atât de placută, încât mergi de drag în acel loc. Zâmbetul copiilor pe care ţi-l oferă când le pui o farfurie de mâncare caldă în faţă şi “mulţumesc”-ul spus după ce i-ai ajutat să rezolve un exerciţiu la matematică înseamnă mai mult decât toţi banii şi lucrurile materiale pe care le poate avea cineva. Îmi amintesc şi acum prima zi când am mers acolo ca voluntar şi sentimentul plăcut pe care l-am avut toată ziua aceea. Am rămas impresionată de acei copii jucăusi, vorbareţi şi plini de viaţă. Veneau la noi, voluntarii, ne luau pe fiecare în braţe, ne rugau să ne jucăm cu cu ei, se comportau de parcă ne cunoşteau dintotdeauna. Acestea sunt experiente pe care nu cred că le poţi uita vreodată. În acel loc, timpul pare că se opreşte o clipa pentru a ne lăsa să ne bucurăm de inocenţa, optimismul şi candoarea copiilor care îţi înveselesc ziua doar prin simpla lor prezenţă.
Am trăit nişte clipe minunate în această lume a Caritasului în cele câteva luni de voluntariat, am învăţat o multime de lucruri noi, am întâlnit zeci de oameni noi, mi-am făcut prieteni, iar ca să zic mai pe scurt a fost o experienţă uimitoare. Tot ce pot să spun la final este că aştept cu nerăbdare să văd ce activiţati ne aşteaptă pe viitor şi de ce întâmplări vom mai avea parte aici, la Caritas.

Mihaela Cărăuşu, 18 ani