Jurnal de tabără 2. – O muncă plină de bucurie

Este luni. Colegii mei încă dorm adânc, dar eu m-am trezit devreme. M-am strecurat în bucătărie, apoi m-am strecurat înapoi în pat cu o ceașcă de cafea, citind Nemurirea, capodopera lui Milan Kundera. Ultimele sorbituri au fost zdruncinate de o muzică tunătoare. A fost trezirea de dimineață care a alungat somnul chiar și al celui mai somnoros individ. În baie, unde eram aliniați în fața oglinzii, ni s-a făcut brusc foame, pentru că în casă plutea un miros de pâine prăjită în aluat de ouă.

Am luat micul dejun pe terasă și am savurat mâncarea cu o încântare liniștită. Ne-am privit curioși unul la altul, iar munții s-au uitat înapoi la noi. Cu ce ne așteaptă această zi? Cu ce le vom îmbogăți viețile altora? Ce o să primească natura de la noi? În curând am primit răspunsuri la toate aceste întrebări. Am început să ne ocupăm de curtea și de împrejurimile Casei de Oaspeți a Fundației Sfântu Gellért.

Unii dintre colegii mei au decorat peretele de piatră din fața clădirii cu desene. Alții au curățat buruienile din cuburile scărilor, reîmprospătând pământul din jardinierele de flori, îngrijind plantele plantate. Mai departe, a avut loc tăierea ierbii și curățarea râului. Unii au șlefuit suprafețele de fier ale echipamentelor de joacă pentru a putea fi vopsite ulterior. Unele persoane au vopsit lambriurile din lemn ale izvorului mineral cu vopsea de ulei sau au curățat zona din jurul izvorului. O echipă a construit o cățărare pentru a extinde locul de joacă. Câțiva oameni chiar s-au urcat pe stâlpii de electricitate pentru a-i picta. Casa a fost, de asemenea, ocupată. O fată s-a ocupat de bucătărie, iar cei care au știut să coase, au reumplut și au recusut fotoliile de sac, acestea fiind rechizitele indispensabile Zonei Chill. Mesele din sufragerie erau pline de foi colorate, vopsele, pensule, borcane și forme decupate, pe care voluntarii le-au folosit pentru a crea jocuri de îndemânare pentru programele de copii ale Asociației Caritas Alba Iulia.

Presa a sosit la momentul potrivit la conferința de presă, chiar atunci, când evenimentele erau în plină desfășurare. În timp ce savurau o ceașcă de ceai, au aflat toate informațiile despre tabără de la Beáta Bogdán, organizatoarea principală a evenimentului, dar și despre taberele anterioare.

În timp ce mă plimbam cu aparatul de fotografiat la gât, simțeam, că colegii mei lucrează cu aceeași bucurie și simț de vocație ca și mine. Râsetele și glumele au umplut și munca de după-amiază. La sosirea profesioniștilor de la Salvamont nivelul veseliei a crescut, iar tinerii au avut ocazia să încerce peretele de cățărare instalată de băieții de la Salvamont.

Le mulțumim partenerilor noștri pentru sprijinul lor: Consiliul Județean Harghita, Fundația Communitas, aticream, Csíki Csipsz, Harmopan, Odorest, END-IBO, Comunitatea de Cafea „Vekker” (Vekker Kávéközösség), Fondul „Bethlen Gábor”.

Articol: Júlia Orbán
Traducere: András Noémi