Munca bună necesită timp

„Munca bună necesită timp” – aşa se zice. Dar de unde atâta timp? Cu această întrebare am început weekendul sub îndrumarea lui Juckó Molnár și Orsolya Maxim în cadrul Întâlnirii voluntarilor ai Caritas Alba Iulia. În aceste două zile membrii micului nostru grup de treizeci de persoane au avut cu siguranță același lucru în comun: cu toţii ne-am dorit să gestionăm timpul mai bine. Eu iubesc cursurile acestea, deoarece mereu învăţ ceva nou, chiar dacă cred că mă pricep bine la o anumită temă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi acum: ne-am dezvoltat atât individual, cât şi în echipă, și am învăţat că putem folosi cele auzite în viaţa de zi cu zi.

Vineri am avut o zi în care am făcut cunosţintă cu membrii grupului, am cunoscut locaţia şi tema weekendului nostru. De exemplu, am aflat, că există şase tipuri de oameni în ceea ce privește managementul timpului. A fost interesant când a trebuit să ne clasificăm într-una dintre cele șase categorii, să vedem cât de diverse sunt persoanele din grupul nostru, să găsim oamenii cu care ne asemănăm, şi să discutăm cu ei greutăţile acelei categorii în care ne încadram, iar apoi să găsim soluţii. Cum ar putea ușura munca o persoană care acceptă prea multe sarcini? Cum să-şi înceapă munca un procrastinator? Cum să fie mai indulgent un maximalist? Cum să-şi planifice mai bine sarcinile cel care subestimează? – acestea erau întrebările pe care le-am abordat şi le-am discutat. Seara, scopul a fost să ne cunoaştem mai bine prin discuţie, jocuri de societate, o plimbare prin oraş sau chiar prin puţină odihnă, cine la ce avea chef.

Sâmbătă ne-am început treaba entuziasmaţi, cu vigoare reînnoită, ca să aflăm mai multe despre temă, şi ca să învăţăm mai multe despre noi înşine. La începutul zilei am vorbit despre teorie. De exemplu: despre diferenţa dintre dorinţă şi scop, despre zona de confort şi cum să ieşim din ea pentru dezvoltarea noastră, cum să ne odihnim, şi cum să îndrâznim să sărbătorim după un obiectiv îndeplinit. După prânz am făcut mişcare cu mai multe jocuri, am făcut salată de fructe, şi am aflat, cum se transformă puiul micuţ în Superman sau chiar Superwoman. Apoi a început adevărata muncă în echipă, rotiţele minţii se învărteau, toată lumea a pus trup şi suflet în activităţi. Fiecare echipă avea cinci persoane, şi am căutat soluţii pentru time management, pe care apoi le-am şi prezentat celorlalţi, ca toată lumea să poată să-şi găsească metoda care i se potriveşte.

Cu Matricea Einsenhower putem să ne clasificăm sarcinile. Cu Tehnica Pomodoro putem să învăţăm mai eficient, fără întreruperi. Am cunoscut conceptul de Time Batching, şi câteva alte aplicaţii care ajută la organizare. Au fost menţionate şi două „reguli”: înghiţi broasca, şi oricât de mult nu ai vrea, faci sarcina mai dificilă; şi regula de cinci minute: să începi ceva, să lucrezi la ea cinci minute, și o să vezi că o să-ți meargă mai bine, o să reuşeşti. Am făcut şi „pizza”, de asemenea împreună, împărţiţi în trei echipe, timp în care ne-am dat seama cât de important este să discutăm lista de sarcini, şi să împărţim munca în funcţie de punctele noastre forte. Ne-am gestionat timpul, fiecare cum a putut, ca să avem un profit mai mare la final, şi să meargă munca cât mai eficient. Am experimentat că suntem atât de diferiţi, gândim diferit, planificăm diferit, executăm diferit, dar am rezolvat, ca toată lumea să fie mulțumit şi să putem coopera.

Per ansamblu, a fost un weekend activ şi plin de experienţe, pe care cred că puţini dintre noi l-ar schimba pentru orice altceva. Am învăţat, ne-am odihnit, ne-am distrat. Timpul pur şi simplu a zburat, şi totuşi s-au întâmplat atât de multe…

Articol: Eszter Makkai
Traducere: Edith Kerestely

Cursul de management al timpului a fost organizat în Pensiunea Tip-Top din Tîrgu-Mureș. Mulţumim Primăriei Tîrgu-Mureş pentru sprijinul acordat!