Spirit de Crăciun în căminul de bătrâni

Circa de o lună am făcut cunoștință cu programul de voluntariat al Asociației Caritas, la care am început să merg împreună cu colegii mei de facultate.

După ce Gyöngyi, coordonatoarea de voluntari, ne-a prezentat oportunitățile de voluntariat, mulți dintre noi am fost imediat atrași de activitățile de la căminul de bătrâni din Valea Izvoarelor, pentru că am vrut să facem zilele gri ale rezidenților mai interesante și să le scoatem din monotonia lor.

Suntem zece, așa că am decis să mergem de două ori pe lună, în weekenduri: un weekend pentru o echipă, celălalt weekend pentru cealaltă echipă. La început, mi-a fost puțin teamă, că nu voi reuși să găsesc niciun subiect comun de conversație cu persoanele în vârstă, pentru că diferența între generații este mare, dar spre marea mea surpriză, aceste discuții au fost foarte plăcute și utile, mi-a plăcut faptul, că au fost comunicativi și deschiși cu noi.

Ultima dată, când am fost acolo în prag de Crăciun, țelul nostru a fost să creăm o atmosferă de sărbători atât pentru noi înșine, cât și pentru vârstnici. Am vrut să aducem un pic de intimitate în casă. Am fost încântați, pentru că ideile noastre artizanale au fost primite foarte pozitiv. Bineînțeles, au fost și persoane, care nu au putut participa la activitățile noastre din cauza stării lor de sănătate, dar au stat și au discutat cu noi. Aveau mare nevoie de a fi înconjurați de o comunitate. Tocmai de aceea îi încurajez pe toți să se alăture echipei noastre.

Cu această ocazie, am pregătit pentru ei un calendar de Advent, în care am scris o scurtă poezie sau un citat încurajator pentru fiecare zi, sporind astfel anticiparea pe parcursul perioadei de Advent. Cel mai mult mi-a plăcut faptul, că nu numai noi am scris în calendar, ci și ei: au scris acolo citatele și rugăciunile lor preferate. Momentul meu preferat a fost atunci, când una dintre doamne nu a vrut să ni se alăture la început, ne privea tăcut dar curios din apropiere, așa că m-am dus la ea s-o întreb, de ce nu vrea să ni se alăture. Ea mi-a spus, că ea sigur n-ar putea să facă așa ceva și nu vrea să strice activitatea noastră. Apoi am luat o hârtie și i-am arătat ce trebuie să facă. Datorită încurajării mele și-a prins curaj și a ajuns să facă ea singură treisprezece ornamente cu fulgi de zăpadă. Am fost foarte fericită, a fost un succes adevărat pentru mine.

În cele din urmă, am decorat coridoarele și sufrageria cu decorațiuni realizate de ei, de care au fost, evident, foarte încântate. „Una este mai frumoasă, decât cealaltă” – spuneau. Per ansamblu cred, că obiectivul nostru a fost atins și am reușit să făcem această perioadă a anului un pic mai frumoasă pentru ei, ceea ce ne-a făcut și pe noi mai fericiți în perioada de Advent. Vom organiza activități artizanale și data viitoare, dar ceea ce cred, că într-adevăr este importantă pentru ei, – indiferent ce facem – este atenția.

Articol: Kinga Orbán, voluntară
Traducere: Noémi András