Tabăra de vară cu echipa Superar

Era prima oară, când am întâlnit-o pe echipa Superar în timpul taberei lor de vară, unde am avut ocazia să fiu voluntar.

La început, mi-a fost teamă, oare dacă copiii mă vor accepta ca pe o persoană complet nouă, și dacă vom putea fi pe aceeași pagină. Dar pe măsură ce orele treceau și atmosfera devenea din ce în ce mai relaxată, am început să mă simt din ce în ce mai mult ca un adevărat membru al echipei. Am petrecut mult timp cu fetele din Zetea și Miercurea Ciuc în timpul taberei. Aproape fără excepție, toate au fost niște bombe de energii imense.

Unul dintre momentele mele preferate cu ei a fost atunci, când am ascultat puțină muzică la sfârșitul zilei și, în timp ce jumătatea grupului a dansat, persoanele din celălat grup au discutat și au început să se cunoască. Un alt moment, care mi-a fost drag, a fost o conversație de seară în jurul mesei.

A fost frumos să văd, că fetele, care erau mereu în mișcare, și-au luat sarcina în serios și au ascultat unul pe celălalt în liniște, cu respect și atenție.

În timpul taberei, simt, că am avut ocazia să mă dezvolt și personal. Având în vedere, că este vorba despre un grup mare de copii – 91 – am avut nevoie de tot posibilul ajutor, pentru ca totul să se desfășoare cât mai bine. Punctualitatea, atenția și munca în echipă au fost esențiale în aceste câteva zile și, retrospectiv cred, că am învățat multe despre aceste calități.

Dacă m-ar întreba cineva, oare dacă mă așteptam la asta când am ajuns la tabără în prima zi, aș spune, că nu: am experimentat mult mai mult, decât mi-aș fi putut imagina. Copiii au devenit foarte apropiați de inima mea, eu am reușit să învăț multe, și m-am îmbogățit cu experiențe noi. Sper să mai am ocazia de a mă alătura echipei Superar și în viitor.

Articol: Nóra Miklós-Fábián
Traducere: Noémi András