Un sandviș și o îmbrățișare
Cu toții avem propriile povești despre motivul pentru care am ales să devenim voluntari, dar cu toții avem un lucru în comun: vrem să facem viața altora mai bună. Iar în timp ce ne străduim să obținem asta, și viețile noastre devin mai complete.
Eu în această primăvară m-am alăturat echipei de voluntari, pentru că mă simțeam epuizat emoțional. Aveam nevoie de ceva care să trezească sentimentul utilității în mine, aveam nevoie să simt, că fac ceva bun, fără să aștept vreo recompensă. Ne-am obișnuit atât de mult cu recompensele și câștigurile, încât a face ceva gratis a început să devină din ce în ce mai greu.
Așa că, am ales să fiu voluntară, pentru că am vrut să aduc un pic de distracție în viața de zi cu zi a altora. Timp în care am lucrat cu copiii la Cotuș, am realizat, cât de puțin este suficient pentru a face ziua cuiva mai bună, cum ar fi cazul copiiilor mici de etnie romă, care, în multe cazuri, nici măcar nu merg la grădiniță sau la școală, se joacă toată ziua pe stradă. Tot satul e terenul lor de joacă. Copiii erau foarte entuziaști să se joace cu oameni noi, așa că, adesea soseau înainte de ora 10 și ne așteptau. Iar când vedeau mașina Caritas, strigau, făceau cu mâna și râdeau.
La început am crezut, că o oră, două ore pe zi vor fi prea puține pentru a putea petrece timp într-adevăr valoros cu ei, dar am greșit. Fiecare minut a contat foarte mult pentru ei. Copiii aveau posibilitatea să încerce tot felul de activități, pe care altădată nu aveau ocazia să încerce. Spectacolul de păpuși, care a avut loc marți, a fost un mare succes, pentru că elevii au avut oportunitatea să creeze scenarii după poveștile mele. Atâta timp cât am fost cu ei, mă gândeam, că mulți dintre ei s-ar putea să aibă succes în viață, dar banii, din păcate, reprezintă un mare obstacol.
Un sandviș și o biscuită este ceva exotic pentru ei. Cred, că în situația lor dificilă există totuși un avantaj, acesta fiind faptul, că vor putea deveni oameni foarte descurcăreți și vor putea aprecia lucrurile mărunte spre deosebire de acei copiii, care dacă scapă un măr, imediat o aruncă în coșul de gunoi, și pentru care nimic nu este suficient ca să râdă.
Așadar, dacă ne auzim de voluntariat, să nu ne gândim la lucruri mari, să nu ne gândim la schimbarea lumii. Un sandviș sau o îmbrățișare este de ajuns…Poate, că este tot.
Articol: Réka Berekméri
Traducere: Noémi András